Când vei pleca din astă lume
Te-așteaptă judecata grea
Chiar Domnul te-a chema pe nume
Și-n fața Lui vei apărea.
Și va veni Acuzatorul
Păcatele-ți va arăta,
Dar unde ti-e Mântuitorul?
E Domnul tău, te-a apăra?
Cum vei privi la a Lui față?
Să-L chemi atunci e prea târziu
De nu e Domnul tău în viață,
Acuma cât ești încă viu.
Ce vei răspunde la-ntâlnire
Când Dumnezeu Fiul și-a dat
Pe lemnul crucii, ispășire
Să fii de iad pe veci scăpat?
Ce-i vei răspunde la-ntâlnire
Când El te cheamă zi de zi
Cu dragoste și cu iubire
Ca tu copilul Său să fii?
Ce-i vei răspunde la-ntâlnire
Căci nu ești om nemuritor...
Tu ești un abur care piere,
Ca frunza-n vânt ești trecător.
Ca să petreci în Cer cu Domnul
Primește-L azi ca Domn să-ți fie,
Îl roagă să-ți ierte păcatul
Și îl urmează-n bucurie,
Iar la-ntâlnirea din vecie
Cu Domnul Sfânt, cu Dumnezeu
Va declara El cu iubire:
„- Și-acesta e copilul meu!”
Un frate mai în vârstă a pus această întrebare în Bisercă: „Ce răspunzi când te întâlnești cu Dumnezeu, dacă El Și-a dat ce a avut mai scump ca să te salveze? Cum vei sta atunci în fața Lui?” Această întrebare a fost inspirația poeziei.